Studiul vibrațiilor și zgomotelor transmise de echipamente navale fluviale în diferite condiții de operabilitate și al răspunsului biodinamic al corpului uman

Abstract

Transportul cu barca pe apă a fost de peste 8000 ani un mijloc de deplasare a oamenilor şi a mărfurilor, mai vechi decât cu căruţa (roata îşi are originea în Sumer, Mesopotamia, acum 7000 ani – azi Irak). Cuvântul “Apă” are cel puțin 4000 de ani vechime, fiind cunoscut în limba sanscrită ca “Apas”, mult mai apropiat de limba română decât “Aqua” din latină, ceea ce dovedeşte că unele cuvinte din limba noastră sunt mai vechi decât cele din latină. În timpul inundațiilor, instinctul de conservare l-a făcut pe om să apuce primul obiect, la îndemână, care plutea. Astfel omul a descoperit faptul că un buștean îl poate ține la suprafață. Apoi a aflat că dând din mâini și din picioare se poate deplasa prin apă, cu butuc cu tot. Mai târziu, omul se va folosi de un băţ care lățit la unul din capete îi va propulsa bușteanul, apărând astfel prima vâslă. După un timp a scobit acel buştean, putând să care mărfuri sau alți oameni. În epoca bronzului a reușit să prelucreze scânduri care, adăugate peste butuc, au făcut prima punte. Greutatea suplimentară a scufundat butucul tot mai mult sub apă, acesta devenind astfel chila. Chila și-a păstrat forma, cu mici modificări, până în zilele noastre deși ambarcațiunile au evoluat și s-au diversificat.