Regele s-amuză deschideri dramatico-muzicale

Abstract

Pusă în scenă la data de 11 martie 1851, piesa Regele s-amuză reprezintă un pas important în procesul de eliberare formală şi categorial-semantică a literaturii de doctrină clasică. După celebra prefaţă la drama Cromwell şi după nu mai puţin celebra bătăile pentru „Hernani, Hugo recidivează cu aplomb, aducând în scenă un personaj nobil, cu preocupări şi limbaj vulgar, pe regele Francisc I, vizându-l, desigur, pe Louis Philippe, regele Restauraţiei franceze, şi un personaj atipic, perfect reprezentativ pentru revolta romantică împotriva canoanelor, pe cocoşatul Triboulet. Asumându-şi efectele scenice de mare impact, datorate în bună măsură abilitării categoriei estetice a grotescului drept pivot arhitectonic şi nod semantic al piesei - corelat, desigur, teatralităţii sporite şi a impactului emoţional redutabil, Victor Hugo îşi vede piesa interzisă de cenzură imediat după premieră.