Studiul condițiilor biotehnologice de obținere a polipirolui, prin polimerizare in situ, cu microorganisme selecționate

Abstract

Polimerii conductori (CPs) reprezintă o clasă importantă de materiale care prezintă proprietăți polimerice convenționale precum densitate scăzută, flexibilitate și procesabilitate alături de conductivitate electrică intrinsecă. CPs au reprezentat o provocare științifică care a fost inițiată odată cu acordarea premiului Nobel laureaților Heeger [1], MacDiarmid [2] și Shikarawa [3] și a fost abordată de cercetători în chimie, fizică și știința materialelor deopotrivă. Individualitatea lor este dată de unicitatea structurii chimice conjugate care constă în legături organice simple și duble cu hibiridizare sp2. Importanța identificării acestor materiale este dată de oportunitatea de a înlocui materialele metalice conductoare cu unele organice care conferă proprietăți conductoare similare alături de facilitate de sinteză, flexibilitate și procesabilitate ridicată. Principalul obiectiv în cercetarea CPs a fost determinarea proprietăților electrochimice derivate din structura lor chimică și, în consecință, posibilitățile de prelucrare. Se recomandă cele două volume ale cărții „Handbook of Conducting Polymers” [4] pentru o înțelegere detaliată a datelor fundamentale în domeniul sintezei și caracterizării polimerilor conductori. Polipirolul (Ppy) este reprezentativ pentru această clasă de materiale datorită proprietăților sale precum: conductivitate electrică, maleabilitate, stabilitate și biocompatibilitate, care îi conferă relevanță în domeniul aplicațiilor biologice.