Construcţia a două tulpini mutante de Listeria monocytogenes în vederea evidenţierii mecanismului de rezistenţă a bacteriei la presiuni înalte şi caracterizarea acestora

Abstract

Alimentaţia reprezintǎ un aspect esenţial al vieţii, iar siguranţa acesteia constituie, ȋn consecinţǎ, un drept fundamental al omenirii. Din pǎcate, consumul de alimente contaminate cu agenţi biologici patogeni continuǎ sǎ cauzeze boli severe care afecteazǎ, anual, milioane de persoane, dintre care sute de mii decedeazǎ. Toxiinfecţiile alimentare sunt cauzate, ȋn proporţie de peste 90%, de specii de bacterii patogene aparţinȃnd genurilor Staphylococcus, Salmonella, Campylobacter, Listeria şi Clostridium. Deşi infecţia cu speciile patogene de Listeria (listerioza), ȋn principal L. monocytogenes, este mai rarǎ, rata ridicatǎ de mortalitate asociatǎ acesteia constituie un motiv de ȋngrijorare publicǎ semnificativ. Ȋn anul 2018, Autoritatea Europeanǎ pentru Siguranţǎ Alimentarǎ a arǎtat cǎ incidenţa listeriozei urmeazǎ un trend ascendent ȋn Europa, ȋnregistrȃnd cea mai ridicatǎ ratǎ de mortalitate dintre ȋmbolnǎvirile cauzate de bacterii patogene de origine alimentarǎ (13,8%). L. monocytogenes este o bacterie ubicuitarǎ, fiind prezentǎ ȋn sol, ape, materii vegetale şi ferme de animale, astfel cǎ pătrundere acesteia, prin intermediul materiilor prime, în mediul de procesare a alimentelor este aproape inevitabilǎ. Avȃnd o capacitate de adaptare şi supravieţuire remarcabilǎ, bacteria poate persista perioade lungi de timp ȋn fabricile de produse alimentare, ȋn ciuda unor proceduri regulate de igienizare şi dezinfecţie. Tulpinile de L. monocytogenes persistente constituie un risc continuu de contaminare a produselor alimentare, aceasta putȃnd avea loc, ȋn special, ȋn cadrul etapelor de manipulare post-procesare. Spre deosebire de multe alte bacterii patogene asporulate, L. monocytogenes prezintǎ capacitatea de a prolifera ȋn produsele alimentare cu umiditate relativ scǎzutǎ, pH acid, conţinut de sare ridicat şi ȋn cele depozitate la temperaturi de refrigerare, controlul acesteia prin metode de procesare tradiţionale fiind, prin urmare, dificil. Prin urmare, cercetǎtorii şi specialiştii din industria alimentarǎ au acordat, ȋn ultimul timp, o atenţie deosebitǎ acestui patogen, ȋncercȃnd sǎ ȋnţeleagǎ factorii genetici şi mecanismele moleculare care stau la baza abilitǎţii lui de a depǎşi obstacolele impuse de strategiile de conservare aplicate la nivel industrial.