Scriitorul - Jurnalist în PRIME - TIME. Cristian Tudor Popescu şi Mircea Dinescu

Abstract

Centrul definiţei etimologice a literaturii stă în ideea de literă, concluzie care se impune încă din Antichitate, aşa cum arată şi Adrian Marino: „Literatura este, iniţial şi originar vorbind, domeniul specific literei scrise. Litera este etimonul de bază al literaturii: obiectiv, istoric, fundamental. Acest etimologism sau literalism, aparent simplist, elementar, duce la două concluzii esenţiale pentru circulaţia, fixarea şi omologarea ideii de literatură. Cea dintâi introduce o disociere radicală între limbajul scris şi oral. Ea este cu totul curentă. Referinţele precise sunt inutile. Literatura este prin excelenţă expresia limbajului scris. Literatura este, prin definiţie, «scriere». De unde şi legitimitatea, în limba germană, a înlocuirii lui Literatur cu Schrifttum, Schrifstellerei. Primatul scrisului dă literei un sens instituţional, preconceptual şi canonic esenţial. (...) A doua concluzie include în literatură totalitatea scrierilor umanităţii, indiferent de conţinutul, publicarea, difuzarea şi valoarea lor. O noţiune pur cantitativă, neutrală valoric, sinecdocă şi metonimie în acelaşi timp. Situaţie literalistă aparent paradoxală.