Reprezentarea construcției sociale a familiei în romanul victorian

Abstract

O nouă direcție în cercetarea critică literară a apărut relativ recent ca rezultat al focalizării interesului tot mai mare față de prezența elementului feminin în istorie. Operele unui număr crescând de scriitoare victoriene uitate și/sau neglijate sunt acum studiate, fiind recitite cu ochi moderni și reevaluate dintr-o perspectivă mai obiectivă obținută datorită trecerii a aproximativ un secol de când au fost tipărite pentru ultima dată. Multe dintre aceste romanciere au fost binecunoscute pe durata vieții lor, dar scrierile lor au încetat să atragă cititorii către sfârșitul secolului al XIX-lea, când, din cauza schimbărilor fundamentale în ceea ce privește viziunea asupra lumii și evoluția tipologiei romanului, ele au fost considerate demodate și, ca urmare, sortite uitării. Pe de altă parte, deși multe scriitoare victoriene s-au bucurat de un public larg de cititori pe parcursul carierei lor literare, puține din ele au fost recepționate pozitiv de către criticii importanți contemporani lor, care priveau, în general, romanele „feminine‟ sau ficțiunea „domestică‟ ca fiind „inferioare(ă) și de mică valoare” (Crisp, Ferres și Swanson 2000: 98). Mai mult decât atât, scriitoarele mai puțin cunoscute ale secolului al XIX-lea au fost recent marginalizate de către societățile academice literare, din cauza preocupării tradiționale a acestora din urmă pentru literatura canonică și din cauza unui număr de cercetători care au respins operele lor prea repede din diverse motive. Cu toate acestea, mulți cercetători moderni se angajează în procesul de recuperare a scrierilor autoarelor uitate, contestând argumentele care au determinat neglijarea lor, dovedind inadecvarea anumitor criterii conform cărora ele au fost discreditate și/sau demonstrând că ele pot fi de interes pentru publicul secolului al XXI-lea chiar și pentru acele caracteristici din cauza cărora aceste scrieri și-au pierdut cititorii.