Matei Vişniec : dincolo de absurd

Abstract

Am încercat, aşadar, ca prin teza Matei Vişniec – dincolo de absurd, să formulăm câteva consideraţii despre dramaturgia românului stabilit în Franţa, oferind o perspectivă atipică. Cercetarea nu s-a dorit a fi una exhaustivă, obiectivul său fiind parcurgerea analitică a doar câteva dintre coordonatele operei lui Matei Vişniec. Astfel, am arătat că teatrul lui Matei Vişniec depăşeste cu mult limitele absurdului şi propune o formulă dramatică originală, complexă, atipică, pe care am ales să o numim pseudoabsurdă. Această denumire este justificată de faptul că nonsensul este, în esenţă, doar o mască în spatele căreia se ascund semnificaţii multiple, personaje polivalente şi relaţii actanţiale complicate. În ce priveşte influenţele literare şi nonliterare, ne-am abătut de la direcţia stabilită de interpreţii anteriori, trasând o hartă ce are drept puncte de reper nume precum Shakespeare, Cehov sau Dali. Am subliniat importanţa apartenenţei la generaţia ’80, a activităţii de cenaclu şi, nu în ultimul rând, a curentului postmodernist. Am studiat comparativ elementele-cheie ale dramaturgiei ionesciene şi ale celei vişnieciene, demonstrând că între ele nu se poate aşeza semnul identităţii şi, mai mult, că asemănările sunt minime. Am dedicat un capitol continuităţii operei lui Matei Vişniec, identificând temele şi motivele recurente în lirică şi teatru, pentru a ne putea apoi opri să cercetăm în detaliu aspectele fundamentale ale dramaturgiei sale. Am înţeles să abordăm analitic subiectul studiului nostru, pe care l-am organizat în funcţie de o dublă perspectivă – cronologică şi tematică – în scopul de a obţine o reprezentare diacronică. Asumându-ne riscul de a ne opri asupra unei opere aflate în plină evoluţie, am dezvoltat o direcţie ce poate suporta adaosuri ulterioare, în speranţa de a oferi o alternativă viabilă pentru critica română contemporană