Metodă de schimb de informaţii privind actualizarea rutelor

Abstract

În domeniul comunicaţiilor, tendința actuală este migrarea rețelelor de date către IP. Dezvoltarea rapidă a Internetului a dus la un număr din ce în ce mai mare de entități conectate în această rețea globală. Cu toate că, inițial, spațiul de adrese IP era suficient de mare dezvoltarea rapidă a dus la problema epuizării spațiului de adrese. Pentru aceasta a fost dezvoltat protocolul IPv6 care să suporte un număr foarte mare de adrese. Dirijarea pachetelor este un proces esențial într-o rețea de date. Cu toate că tabelele de dirijare pot fi construite manual, într-o rețea de mari dimensiuni timpul consumat de administrator pentru actualizarea tabelelor de dirijare este foarte mare. De aceea au fost dezvoltate protocoale de dirijare, algoritmi care să construiască și să actualizeze tabelele în mod automat, în funcție de schimbările de structură ale rețelei. Principiile de dirijare existente acoperă o gamă largă de situații. În funcție de structura, tipul, tehnologia, destinația rețelei sunt folosiți anumiți algoritmi. În rețelele de date IP fixe, s-au consacrat două tipuri mari de protocoale: cele care folosesc vectori distanță și cele care folosesc starea legăturilor, însă există și variante hibride care combină cele două metode. În situația în care apar pierderi de date mari pe legături, ruterele pierd adiacența ceea ce duce la întreruperea sau redirecționarea fluxului de date. Mai mult, dacă apar limitări de debit, în funcție de gradul de limitare, ruterele pot pierde adiacența întrerupând sau redirecționând fluxul de date cu toate că legăturile nu prezintă nicio defecțiune. De aceea, s-a constat nevoia dezvoltării unor metode de trimitere a actualizărilor care să fie rezistentă la pierderi discontinue de pachete de date și la condiții de trafic peste limita de debit alocată.