Calitatea îmbinărilor sudate la conductele realizate din oţeluri termorezistente

Abstract

Oţelurile nealiate (carbon) şi oţelurile aliate (slab aliate) având caracteristici specificate la temperaturi ridicate (termorezistente) sunt utilizate pe scară largă la realizarea elementelor de mare răspundere din centralele termoelectrice (rotoare de turbină, conducte pentru abur, buloane, etc). Aceste elemente sunt supuse în timpul exploatării la solicitări mecanice şi termice ridicate (presiuni până la 140 at. şi temperaturi atingând 560 grade C) pe durate îndelungate (până la 20 de ani de utilizare). Oţelurile termoreziatente se caracterizează prin proprietăţi largi de utilizare datorită diferitelor combinaţii ale elementelor de aliere, respectiv a posibilităţilor de elaborare şi de tratamente termice care se pot aplica post - sudare. Având în vedere domeniile de utilizare, aceste oţeluri trebuie să asigure caracteristici de rezistenţă la temperaturi ridicate (fluaj), respectiv ductilitate, în special alungire şi gâtuire, la valori ridicate, stabile pe perioada de utilizare a structurii metalice. Tratamentul termic de detensionare aplicat post - sudare oţelurilor termorezistente, trebuie să asigure reducerea optimă a nivelului tensiunilor reziduale, restaurarea ductilităţii zonelor fragilizate şi degradarea minimă a caracteristicilor mecanice ale oţelurilor în zonele nefragilizate. În cadrul tezei de doctorat se vor analiza din punct de vedere calitativ a îmbinărilor sudate cap la cap, două procedee larg utilizate (111- sudarea manuală cu arc electric cu electrod învelit și 141- sudarea cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod nefuzibil de W) și un procedeu productiv cu răspândire redusă (511- sudarea cu fascicul de electroni în vid). Pornind de la o bogată bibliografie realizată pe plan naţional şi internaţional, în capitolul introductiv, am abordat stadiul actual privind sudarea conductelor din oțeluri nealiate și aliate cu caracteristici specificate la temperaturi ridicate.