Rolul important si limitele imunohistochimiei în stabilirea histogenezei tumorale

Abstract

În perioada modernă, majoritatea țărilor a înregistrat o creștere a cazurilor de cancer, mai ales în ultimele trei decenii. Conform OMS, s-a estimat că în 2020 au fost diagnosticate aproximativ 19,3 milioane de cazuri noi de neoplazii la nivel mondial, iar preconizările sunt că în 2040, povara mondială a cancerului se va ridica la 29,4 milioane de pacienți [1]. În România, conform Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), în anul 2019 s-au înregistrat 50312 cazuri de deces prin tumori maligne, incidenţa fiind de 227,1 la 100000 de locuitori, iar în primul trimestru al anului 2020 s-au înregistrat 14158 cazuri noi de cancer, cu o incidență de 293,8 la 100000 locuitori, numărul total al bolnavilor aflați în evidenţă oncologică în aceeași perioadă fiind de 491463 [2], [3]. Dacă pacienții ar avea un acces mai bun la sistemele de asistență medicală primară, la programele de screening și la metodele moderne și eficiente de diagnostic, cancerul ar putea fi detectat mai devreme, tratat într-un stadiu incipient și vindecat într-o proporție mai mare. Diagnosticarea corectă a tumorilor reprezintă, probabil, cea mai importantă sarcină a medicului anatomopatolog, jucând un rol de o importanță magistrală în parcursul ulterior al pacientului oncologic.